ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚARÉVICI m. ist. (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Descendent dintr-o familie de țari; fiu de țar. /<rus. țarevici, fr. tsarévitch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÁREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
țarévici s. m., pl. țarévici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink