ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚEÁSTĂ s. v. craniu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚEÁSTĂ s. v. carapace, țest.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țeástă s. f., g.-d. art. țéstei; pl. țéste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚEÁSTĂ țéste f. pop. 1) (la om și la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaștele-țestoase, raci etc.). Înveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; țest. [G.-D. țestei] /<lat. testa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink