ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚEPÚȘĂ s. 1. v. țeapă. 2. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, țeapă, (reg.) șteap. (Măceșul e plin de ~.) 3. v. așchie. 4. așchioară, așchiuță, (reg.) așchiță. (~ de brad.) 5. v. spinuleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚEPÚȘĂ s. v. frigare, mănușă, strămurare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚEPÚȘĂ ~e f. 1) Băț ascuțit la un capăt. 2) Vârf al unui par. 3) Fiecare dintre barele montate în părțile laterale ale unui vehicul pentru a-i mări capacitatea de încărcare. 4) Bucățică subțire și ascuțită desprinsă dintr-un corp (de lemn sau alt material); așchie. [G.-D. țepușei] /țeapă + suf. ~ușă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink