ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (pdn Mold.) șarpe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚIPÁR s. v. anghilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țipár, țipári, s.m. (reg.) ardei iute; țipoi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țipár s. m., pl. țipári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIPÁR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți; chișcar. ~ de mare. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚIPAR-DE-MÁRE s. v. știucă-de-mare, zărgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink