ȚOÁBĂ s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) țobâc. (~ este o specie de țânțar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țoábă, țoábe, s.f. (reg.) 1. țânțar mic, negru. 2. femeie imorală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țoábă (-be), s. f. – Țînțar (Simulia). – Var. țobîc(ă), ciobîc. Origine îndoielnică. După Tiktin, din kirguiz. zebük, soluție ce pare puțin convingătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țoábă s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink