ȚOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚOC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs în timpul sărutului sau al suptului). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚOC s. v. gură, sărut, sărutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țoc s. n. – În expresia: cu țoc în poc „cu toate hodrobeiele”. Reproduce expresia germ. mit. Sack und Pack (Graur, BL, IV, 76).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țoc interj. – Imită zgomotul unui sărut. – Var. Trans. țuc. Creație expresivă. – Der. țocăi, vb. (a săruta; a suge); țuca, vb. (Trans., a săruta), cf. ALR, I, 99; țugsui, vb. (a suge; a bea), cuvînt rar, folosit de Ispirescu, pare contaminat cu țuguia (după Candrea, legat de bg. cukam „a bea”).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țoc s. n., pl. țócuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țoc/țoc-țóc interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink