Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚOCĂÍT s. v. sărut, sărutare, sărutat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țocăít s. n., pl. țocăíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȚOCĂÍ mă țócăi intranz. rar A face (concomitent) schimb de săruturi zgomotoase (cu cineva). /țoc + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȚOCĂÍ țócăi rar 1. tranz. A săruta zgomotos; a pupa cu sunet. 2. intranz. (despre copii) A imita suptul în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic. /țoc + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚOCĂÍT ~uri n. rar 1) v. A ȚOCĂI. 2) Zgomot caracteristic, produs de o ființă care țocăie. /v. a (se) țocăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚOCĂÍ vb. v. săruta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țocăí, țocăiésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a săruta cu zgomot. 2. a plescăi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țocăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țócăi, 3 sg. și pl. țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink