Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. [Pr.: -gu-iat] – V. țuguia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚUGUIÁT adj. 1. moțat, (reg.) țogoșat. (Căciulă ~.) 2. (pop.) sulatic, (prin Transilv.) pupuiat. (Căpițe ~.) 3. v. ascuțit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țuguiát adj. m., pl. țuguiáți; f. sg. țuguiátă, pl. țuguáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚUGUIÁ, țuguiez, vb. I. Refl. A se ascuți, a se subția spre vârf; a se înălța ca un țugui. ♦ Tranz. A strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte. [Pr.: -gu-ia] – Din țugui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȚUGUIÁ pers.3 se țuguiáză intranz. A deveni subțire spre vârf; a se face asemănător cu un țugui. /Din țugui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȚUGUIÁ ~iéz tranz. A face să se țuguieze. ~ buzele. [Și țugui] /Din țugui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țuguiá vb., ind. prez. 1 sg. țuguiéz/țugúi, 3 sg. și pl. țuguiáză/țugúie, 1 pl. țuguiém; conj. prez. 3 sg. și pl. țuguiéze/țugúie; ger. țuguínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink