ȚUICĂRÍE, țuicării, s. f. Loc (improvizat) unde se servește țuică. – Țuică + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țuicăríe s. f., art. țuicăría, g.-d. art. țuicăríei; pl. țuicăríi, art. țuicăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink