ȚULÚC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚULÚC s. v. moț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚULÚC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țulúc s. m., pl. țulúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚULÚC ~ci m. pop. Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. /< bulg. țuluf, ngr. tsulúfi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink