Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȚUȘTI interj. Cuvânt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare, care țâșnește (de) undeva. [Var.: țâști, țâșt interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚUȘTI interj. (se folosește pentru a reda o mișcare bruscă și neașteptată a unei ființe care țâșnește de undeva). Iepurele ~ din tufiș. ◊ A face ~ a se deplasa iute dintr-o singură mișcare. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚUȘTÍ2, țuștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din țuști1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ȚUȘTI interj. zbughi!, (rar) zvâc!, (prin Munt.) tâlvâc!, (Transilv. si Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiș.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țuști interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf. ciușcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÚȘCĂ1 ~ti f. 1) Varietate a rasei de oi țurcane. 2) Oaie aparținând acestei varietăți. 3) Basma răsucită și înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÚȘCĂ2 ~ti f. reg. Ardei mic, iute. ◊ A se face ~ a ajunge în stare de maximă ebrietate. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÚȘCĂ s. v. ardei iute.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țúșcă (oaie, basma, ardei iute) s. f., g.-d. art. țúștii; pl. țúști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink