ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țuț s. n., pl. țúțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink