ȚUȚUIÁNCĂ, țuțuience, s. f. (Reg.) 1. Nevasta unui țuțuian. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -țu-ian-] – Țuțuian + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țuțuiáncă s. f., g.-d. art. țuțuiéncei; pl. țuțuiénce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink