ȚÂMBURÚȘ s. n. v. țumburuș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÂMBURÚȘ s. țâmburuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țîmburúș (-șe), s. n. – 1. Zîmboc, limbă de cataramă. – 2. Resort, cheie de la un resort. – Var. țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv. zimberec. Mr. zimbireche. Tc. zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg. zimbireche, bg. zembelek.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink