ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚĂCĂLÍE s. v. cioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚĂCĂLÍE s. v. străgălie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țăcălíe, țăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, țaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuțit) de deal. 4. persoană cu chelie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țăcălíe s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚĂCĂLÍE ~i f. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; cioc. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink