ȚĂRCĂLÁN, țărcălanuri (țărcălane), s. n. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, întrebuințată mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [Var.: țircălám s. n.] – Din magh. circalom.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚĂRCĂLÁN s. v. cerc, compas, halo.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țărcălán (țărcălanuri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Halo, parhelie. – 3. Cearcăn. – Var. țărcălam, țîrcălam. Mag. cirkalom (Tiktin; Gáldi, Dict., 165). – Der. țărcălău, s. n. (compas), coincide curios cu țărcălău „țarc”, coincidență care nu pare a fi întîmplătoare. În Trans. și Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țărcălán s. n., pl. țărcălánuri/țărcăláne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚĂRCĂLÁN ~uri n. reg. 1) v. Țarc. 2) Cerc luminos care apare în jurul unui astru sau al unei surse de lumină; cearcăn. 3) rar Compas de dimensiuni mari, folosit de dulgheri. [Pl. și țărcălane] /<ung. circalom
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink