ȚĂRẤNĂ, (2) țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [Var.: (reg.) țắrnă s. f.] – Țară + suf. -ână.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚĂRÂNĂ f. 1) Sol fărâmițat. ◊ Fie-i ~a ușoară formulă folosită la înmormântare. 2) fig. Rămășițe ale unei ființe după moarte. 3) Strat superior al scoarței terestre. [G.-D. țărânei] /<lat. terrina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țărână s. f., g.-d. art. țărânei; (rămășițe pământești) pl. țărâne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țărấnă s. f., pl. țărâne / țărâni
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink