BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus) – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul (Alburnus bipunctatus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÉLDIȚĂ s. (IHT.; Alburnoides bipunctatus) (Mold.) berchiță, (Olt.) coconar, (Transilv.) lătăreață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
béldiță v. begliță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bégliță, béhliță și béldiță f., pl. e (cp. cu rus. bĭeglyĭ, răpede, fugitiv. V. belhiță). Est. Numele a doi peștĭ; unu lătăreț, verzui, lung pînă la 8 c.m. și trăitor pin bălțĭ (rhódeus amarus), altu ceva maĭ mare, albicĭos și trăitor pin apele de munte (alburnus bipunctatus), numit și albioară în sud.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink