BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Ngr. bestahtas, tc. beștahta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BESACTEÁ s. v. casetă, cutioară, cutiuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
besacteá (-éle), s. f.- Cutie, sipet. – Var. besacté, bișacte(a), bisacte(a). Tc. beștahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47), cf. ngr. μπεζαϰτᾶς.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
besacteá s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
besacteá V. bisactea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BESACTEÁ ~éle f. înv. Cutie mică (din lemn sau din alt material) frumos ornamentată, care servea pentru a păstra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
beșacteá V. bisactea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink