Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLONC interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloșcă). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLÓNC1 interj. Cuvânt care imită strigătul cloștii. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cârlige.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s. n. ~ (cf. cloc)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clonc s. n., pl. clóncuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) clonc n., pl. urĭ (d. clonc 2). Dun. Un băț scurt cu care pescariĭ izbesc apa producînd sunetu clonc ca să atragă somnu. Sunetu clonc: cloncu lișițelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7-8, 9).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) clonc, interj. care arată strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ. V. cronc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
clonc (-clonc) interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)