DORẤNGĂ, dorângi, s. f. (Reg.) Culme (3). ♦ Prăjină care servește la transportarea unui hârdău de către două persoane sau care servește la întinsul rufelor. – Magh. dorong.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
dorângă, dorângi, s.f. (reg.) prăjină de întins rufele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
dorîngă (dorấngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părângă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink