DUUMVÍR, duumviri s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumvir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUUMVÍR s.m. (Ist.) Magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. [Pron. du-um-. / < lat. duumvir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUUMVÍR s. m. magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. (< lat. duumvir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
duumvír s. m. (sil. du-um-), pl. duumvíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUUMVÍR ~i m. (în Roma antică) Fiecare din cei doi magistrați care formau duumviratul. [Sil. du-um-] /<lat. duumvir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink