Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MIRUÍT1s. n. Faptul de a mirui1; miruială. – V. mirui1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIRUÍT2, -Ă, miruiți, -te, adj. Care a fost uns cu mir2. – V. mirui1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIRUÍT s. 1. v. miruire. 2. v. miruire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miruít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioși cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mírui] – Din sl. mirovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIRUÍ2, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din magh. nyerni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MIRUÍ ~iésc tranz. 1) rel. (credincioși) A unge cu mir pe frunte. 2) (clerici, domnitori) A supune ritualului de consfințire în funcție. 3) fig. fam. A lovi puternic drept în frunte. /<sl. mirovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIRUÍ vb. a unge, (înv.) a pomăzui. (L-a ~ domn, mitropolit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIRUÍ vb. v. acumula, aduna, agonisi, câș-tiga, cuceri, dobândi, economisi, face, obține, realiza, repurta, strânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miruí (miruiésc, miruít), vb. – (Trans.) A cîștiga, a profita. – Var. merui. Mag. nyerni (Cihac, II, 515). – Der. mirișug, s. n. (Trans., cîștig, profit, utilitate), din mag. nyeréség.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
miruí (a unge cu mir, a câștiga) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. miruiésc, imperf. 3 sg. miruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink