MOSÓR, mosoare, s. n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreuna cu firele înfășurate pe ea. – Din tc. masura, scr. mosur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOSÓR s. v. bobină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOSÓR s. v. luetă, omușor, uvulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur ‹ arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mosór s. n., pl. mosoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOSÓR ~oáre n. 1) Piesă, constând dintr-un cilindru de lemn sau de metal (deseori cu capetele în formă de discuri), pe care se înfășoară fire textile sau metalice. 2) Piesa și firul luate în ansamblu. /<turc. masura, sb. mosur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink