ODOGÁCI s. m. v. odagaci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
crotón m. ca plantă și n. ca substanță (vgr. króton, krótonos, ricin). Un copăcel eŭforbiaceŭ numit și odogacĭ (croton eluteria și croton cascarilla). Scoarța luĭ se întrebuințează în med. contra diareilor vechĭ, a catarelor pulmonare ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ODOGÁCI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbuști exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a căror scoarță aromatică, de culoare albă-cenușie și cu gust acru și amar, se întrebuințează în medicină (contra tusei, în boli de piele, contra gutei și reumatismului); are proprietăți sudorifice și depurative. ♦ Scoarța acestor arbori. 2. Ciulin.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink