Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PILDUÍRE, pilduiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. ♦ Pedeapsă (aspră). – V. pildui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PILDUÍRE s. v. condamnare, exemplificare, exemplu, ilustrare, model, osândă, pe-deapsă, pildă, sancțiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pilduíre s. f., g.-d. art. pilduírii; pl. pilduíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PILDUÍ, pilduiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau ceva; a trage o învățătură. ♦ Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple. 2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora). 3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. – Pildă + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PILDUÍ ~iésc tranz. 1) A supune unei pedepse (spre a fi de învățătură pentru alții). 2) rar A ilustra prin pilde; a exemplifica. /pildă + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PILDUÍ mă ~iésc intranz. înv. A lua pildă de la cineva; a trage învățătură. /pildă + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PILDUÍ vb. v. exemplifica, ilustra, imita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pilduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilduiésc, imperf. 3 sg. pilduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pilduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink