Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: platina (verb tranzitiv) , platinare (substantiv feminin)   
PLATINÁRE, platinări, s. f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. – V. platina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLATINÁRE s.f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. [< platina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
platináre s. f., g.-d. art. platinării; pl. platinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PLATINÁ ~éz tranz. 1) tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu platină (în scop protector sau/și decorativ). 2) (părul) A decolora dând culoarea blond-argintie (ca platina). /<fr. platiner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLATINÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat subțire de platină (un obiect metalic). 2. A decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. [< fr. platiner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLATINÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat subțire de platină. 2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. (< fr. platiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
platiná vb., ind. prez. 1 sg. platinéz, 3 sg. și pl. platineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÁTINĂ (‹ fr.) s. f. I. Element chimic (Pt; nr. at. 78, m. at. 195,09, m. sp. 21,45, p. t. 1.774ºC, p. f. c. 3.800ºC); metal prețios, alb-cenușiu, lucios, dur, foarte maleabil și ductil. Se găsește în natură în stare nativă, aliat în special cu celelalte metale platinice. Este inoxidabil și foarte rezistent la acțiunea acizilor. Se întrebuințează la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, a bijuteriilor, în tehnica dentară, drept catalizator etc. Este cunoscut din sec. 16. În stare pură a fost obținut, în 1803, de W.M. Wollaston. ◊ Negru de p. = pulbere de p. folosită în industrie. II. 1. (La pl.) Piese de contact (ploturi) în formă de pastile solidarizate cu ciocănelul și respectiv contraciocănelul ruptorului de la echipamentul de aprindere al unui motor cu electroaprindere. 2. (FIZ.) Piesă în formă plană, fabricată din (sau aliaj de) platină, care intră în construcția unor aparate (ex. microscopul) și pe care se așază obiectele studiate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)