POGHIBÁLĂ, poghibale, s. f. (Reg.) Om de nimic, secătură, pușlama. – Din ucr. pohybel', rus. pogibel'.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POGHIBÁLĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poghibálă, poghibále, s.f. (reg.) 1. om de nimic, om rău, pușlama, secătură, derbedeu; ștrengar. 2. om slab sau vită slabă. 3. lighioană, dihanie. 4. rămășiță de la snopii de cereale fără spic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
poghibálă (poghibále), s. f. – (Mold.) Lepădătură, monstru. Rus. pogibal „ruinat”, bg. pogibeli „ruină” (Tiktin), sb. pogibao „ruină”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poghibálă s. f., g.-d. art. poghibálei; pl. poghibále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink