Dex sparta

SPART¹ s. n. 1. Spargere. 2. (Pop.) Sfârșit, încheiere a unei activități. ◊ Expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate. – V. sparge.

SPART², -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

SPART ~tă (~ți, ~te) înv. (despre oștiri) 1) Care este împrăștiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. /v. a (se) sparge

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiță ~.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. v. jefuit. 6. străpuns. (Front ~.)

SPART adj. v. bătut, biruit, distrus, hârâit, hârâitor, împrăștiat, înfrânt, învins, nimicit, răgușit, risipit, rupt, sfărâmat, sfâșiat, spintecat, uzat, zdrobit.

SPART adj., s. v. cheltuitor, risipitor.

SPART s. 1. v. spargere. 2. v. despicare.

SPART s. v. împrăștiere, încetare, risipire, sfârșit, terminare.

SPÁRTĂ s. v. alfa, drob, drobiță.

spart s. n.