ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. (Rar) Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUȚICIÚNE s. v. putoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împuțiciúne s. f., g.-d. art. împuțiciúnii; pl. împuțiciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink