Caută expresii: ( Tastează aici cuvântul dorit și vor fi afișate expresiile care îl conțin! )
- A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor
- A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine
- A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
- A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva
- A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni
- A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul
- A țese pânzele = a face intrigi
- A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat
- A ține (ceva) în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze
- A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru)
- A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac
- A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă)
- A ține (cuiva) piept = a rezista, a nu se da bătut; a se împotrivi, a înfrunta; a concura cu succes
- A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât
- A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită
- A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni
- A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsându-l să-și vadă de lucru)
- A ține (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a-l ține din scurt, a dispune de cineva
- A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar
- A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat
- A ține (pe cineva) la respect = a ține (pe cineva) la distanță
- A ține (pe cineva) la școală (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la școală, suportând cheltuielile necesare
- A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva)
- A ține (pe cineva) în cost = a ține (pe cineva) în pensiune
- A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva
- A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva)
- A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza
- A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nici o libertate
- A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în...
- A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
- A ține (sau a păstra) sub cheie = a ține (sau a păstra) închis, încuiat
- A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp
- A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine
- A ține capul sus sau a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios
- A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil
- A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție)
- A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți
- A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos
- A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva
- A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare
- A ține cuiva (sau, , a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva
- A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi)
- A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir
- A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum
- A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana
- A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva
- A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) a însoți, a întovărăși; c) a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună
- A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva
- A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului
- A ține nasul sus sau a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios
- A ține o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu
- A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă
- A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța
- A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere
- A ține taina (sau secretul) sau a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret
- A ține tira = a ține hangul
- A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac
- A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință
- A țintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera
- A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit
- A țintui la stâlpul infamiei = a supune oprobriului public, a înfiera
- A țipa (sau a striga etc.) ca din (sau ca în) gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit
- A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
- A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea
- A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea
- A(-i) da (cuiva) apă la moară = a-i crea cuiva o situație favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru; a încuraja, a stimula
- A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva)
- A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze
- A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit
- A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte)
- A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare
- A(-i) da cuiva stupai = a goni pe cineva, a mâna din urmă, a alunga
- A(-i) deschide (cuiva) porțile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere
- A(-i) dezlega (sau, , a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască
- A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru
- A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva)
- A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă
- A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă)
- A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces)
- A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etc.)
- A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câștiga bunăvoința cuiva prin fel de fel de mijloace
- A(-i) merge (ceva) (drept) la inimă (sau la suflet) = a(-i) plăcea foarte mult
- A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) plăcea mult, a(-i) produce o mare satisfacție
- A(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat
- A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva
- A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit
- A(-i) pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile așa cum sunt; a înșela (pe cineva)
- A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic
- A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva
- A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja
- A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit
- A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe lângă) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil
- A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva)
- A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat
- A(-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult
- A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap)
- A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune
- A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție
- A(-și) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia
- A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva